și neînțelesul tău se formează
după tiparul bulgărelui de zăpadă

era, probabil, mai drăguț să se formeze
după tipar de soare sau de floare
sau de ceva mai cald și
mai ușor de identificat
și desenat

mi-e teamă că neînțelesul tău
se-ntinde, fără limite,
și sapă prăpăstii
ireversibile,
încheie și jocul sincer,
dar naiv,
mai ofensiv
sau mai puțin ofensiv

află, iubire,
că-mi pot căra și singură
sacoșele de vise
la a căror toartă te-am invitat
pentru o clipă.

la fel de singură ca acum,
când nu aștept pe nimeni,
cum nu m-am așteptat
nici când ai apărut,
nici când ai dispărut.

află, iubire că
te-am trăit mereu în mine,
cu durerea de a nu te ști,
sau a nu te vedea,
sau a nu te înțelege suficient,
sau de a nu fi contat pentru tine la fel
(asta e cea mai sfâșietoare dintre toate)
sau te-am trăit
iubindu-te, în felul meu
ciudat.

află, iubire, că
nicio clipă nu m-am mințit:
nici că-mi corespunzi,
nici c-o să vii,
nici că m-ai vrea
și nici că m-ai dori

află iubire
că-nlăuntrul meu, între mine și tine,
nu sunt și nu au fost
neînțelesuri,
sunt doar cuvinte pline.
Înlăuntrul meu,
între mine și tine,
se trăiește tandru.

află, iubire,
că mi-e teamă că nu mai am răbdare,
nici inimă,
să-ți privesc neînțelegerile
rostogolindu-se, fără oprire,
ca un bulgăre de zăpadă
peste mine.