Noaptea-n ape se oglindește
Cu lumina-i ruginită,
Îngerii se-ascund în stele,
Le e frică de pământ.

Lebăda în aripi poartă
Valurile înnodate
Și de gâtul lung i-atârnă
Gloanțe grele, țări de plumb.

Sub pleoape bezna cioplește,
Umbrele greu sângerează:
Lupi uitați, prinși în oglindă,
Urlă muți la alb de lună.

În cadrane mici de sticlă
Omul crede că trăiește,
Când din viața lui se-nfruptă
Un avatar cu fire-n piept.

Serafimi ascunși în stele
Nici în lacrimi nu mai cred,
Oamenii duc arme-n piele,
Și-n pântec le cresc cyborgi.

Noaptea-n ape se scufundă,
Liniștea bolborosește,
Dumnezeu concediază...
Îngerii cu normă-ntreagă!