Se scutură de culori.
Umbra cade
dincolo de pânză.
Tălpile caută
marginea treptelor.

Un trecător calcă urmele.

Mâna ei
îi adulmecă fruntea.
Sub pielea zbârcită
își recunoaște copilul
lăsat dormind.

El închide ochii.

Dimineața,
urcă singură.
La fiecare treaptă
lasă câte un os.

Din trup
rămâne doar palma
cu care îi desface pleoapele
între rame.