Poate frumusețea în natură
Nu-i mereu tot ce-i frumos…

———————————————

Poate-i marea ce răsfrânge
Stelele din depărtări,
Poate-i cerul care plânge
Picuri mulți de peste zări;

Poate-i raza ce străpunge
Cenușiul dintre nori,
Poate-i luna care-mpinge
Soarele la al său zori;

Poate-i roua ce se-aşază
Dimineața pe o floare,
Poate-i vântul ce dansează
Cu o frunză care moare;

Poate-i un stejar bătrân
Ce-i de umbră dătător,
Poate-i un aspru salcâm
Cu parfum îmbietor;

Poate-i focul care-atacă,
Dar care și luminează;
Poate-i apa care-neacă,
Dar care și hidratează;

Poate-i curcubeu ce-apare
Dup-o jalnică furtună;
Poate-i iarba ce răsare
Când iarna stă să apună;

Poate-i doar un mic atom
Ce se plimbă-n galaxii;
Poate-s eu, un simplu om,
Cufundat în gânduri mii.