Inimă tristă și amară,
Mult ești fără socoteală!
Te-aș scoate din piept afară,

Să te calce șapte cară —
Carele cu fiarele,
Lumea cu picioarele.

Eu admiram zorile,
Iar tu stârneai ciorile.
Eu luptam cu bolile,
Tu înmulțeai ofurile.

Eu cu moartea aprig lupt,
Tu parcă ai fi de lut...
Nu pahar cu apă vie,
Puterile să mă ție.

Porți în tine fier și scrum,
Rătăcită pe un drum;
Muști din viață cu venin
Și presari în palme chin.

Și din ciobul spart și mut,
Strigă tot ce am pierdut:
O lumină din trecut
Și-un destin ce a durut.

Viața-i grea,
Inima-i grea,
Dar este iubirea mea!