Zebre și antilope împreună
Grupate în savană se adună.
Zebra mănâncă iarba crescută,
Antilopa pe cea de jos căzută.
Comunică prin simțuri mereu
Când se apropie de turmă un leu.
Zebra, cu auz și vedere bună,
Nechează și o cheamă în urmă.
Antilopa, când sare ca o nebună,
Zebra știe că nu e vestea bună.
Dar nu este totuși cum se pare,
Liniștită este doar în prezentare.

În realitate, zebra este agresivă
Și în turma cea mai posesivă.
S-a întâmplat cu adevărat odată,
Când pășteau multe laolaltă,
Iar una din ele, mai grijulie,
Dând din picioare, șerpi să nu fie,
A dat peste un pui de antilopă
Ce ațipise în iarbă o clipă.
Și, dorind un efectiv mai mic,
S-a năpustit brusc și drastic,
Iar el s-a prefăcut fără suflare,
Să nu-l calce în picioare.
Și leșinat a stat ca și inert,
Până ce zebra l-a crezut mort.

Iar apoi singur s-a ridicat
Și antilopa-mamă l-a așteptat.

Aceasta este o faptă reală,
Cum puiul de antilopă a supraviețuit prin păcăleală.