Țara-i în suflet,
în faptă
și-n sânge.
Patria-i cel care râde,
e cel care plânge.
Țara sunt oasele care
ne cheamă,
sunt cei nenăscuți,
cărora le vom da seama.
Patria sunt cei strămutați
ca frunzele toamna,
după ce toată viața au ținut
coarnele plugului
înfipte în pământ,
sau au frământat
materia în fel și chip,
pentru ca trupul gol
să nu simtă
c-a fost osândit.
Patria sunt cei care-o luminează
prin cuvânt,
cântând câte ar fi putut să fie
sau câte sunt.
Patria este nemărginirea prin care învingem pieirea.