Privesc din turnul meu, cu ochi de scriitoare,
Peste hotarele modeste-ale țării de români,
Și văd zeci de mii de torțe-n marea de splendoare:
Sunt voluntarii sacri, cu inimi mari și buni.

Prin ONG-uri mistice, ei luptă cu durerea,
Ajută pe sărmanii cu boli grave, loviți,
Și pun în trupul țării speranța și puterea,
Făcându-i pe cei slabi să se simtă ocrotiți.

Ei purifică apele, văile și codrul,
Și curăță pământul de mizerii și mraz,
Plantând tineri arbori, să își reia rodul,
Acolo unde lăcomia a lăsat un greu necaz.

Iar pentru pruncii săraci, ce școala ar lăsa-o,
Ei aduc manuale, rechizite și veșminte,
Computere și tablete, ca mintea să-și înalțe-o,
Spre-o lume modernă, cu slove succinte.

Românii mei sunt o măreață bucurie
Pentru Tatăl Creator și întregul Univers,
O forță spectaculară ce în noapte se scrie,
Și pe care o celebrez prin misticul meu vers.