Ai vrea să dansezi, să arunci cu petale,
Mai știi cum se face să râzi hohotind,
Să tai în felii sentimente banale,
Alergi, dar oglinda te vede mințind.

Și nu se întâmplă un port fără zare,
Nici bărci fără pânze, nici țărm fără val,
Nici lacrimi, oceane ori mări fără sare,
Nici corb fără vulpea poftind cașcaval.

Nu, nu se întâmplă vreo zi fără noapte,
Nu cade nici ploaia din cer fără nori,
Piticii rămân, mai departe, tot șapte,
Doar prințul sucombă subit uneori.

Întreaga poveste se zbate sub pleoape,
Mereu drumeția ți-e fugă de Bach,
Încerci să n-aduci depărtarea aproape,
Dar tot ce obții e-o partidă de șah.

Și jocul nu-i joacă, și piesele-s mute,
Nici calul nu-i turn, nici pionul nebun,
Nici viața nu vrea să te mai împrumute
Un vin, șapte ani și-un pachet cu tutun.