Pe genunchiul tău
de mă voi așeza
să nu uiți să mă mângâi,
să nu mă lași așa,
să îmi dezmierzi bărbia
cămașa și manșeta,
să nu-ți întorci privirea
de-oi fi în poala ta.

Când ți-oi zice nezisul
să nu mă-ngâni, s-asculți
când ți-oi privi privitul
să nu mă uiți, să uiți.
Când oi veni spre tine
să-ți ții privirea sus,
să nu-ți întorci nici chipul,
nici ochii-nspre apus.

De ți-oi deschide palma
să ți-o alint în somn
să stai, să rabzi povara,
să fii al nopții domn,
să mă lași visătoare
cu frica-n al meu piept
să nu uiți să mă mângâi
cu brațul, protector.