orice ne-am zice
ar fi prea puțin
prea fatalist
pentru că e vară
și viața e ca un film de godard
cu bărbați etern tineri, pletoși, femei suple-caramel
rochii de tafta

iubirea mea și o umbrelă albastră
zburând mai departe decât în alți ani
fugind de pământul
care avea gust de pielea ta
de soarele arzând cu credința
că noi nu ne-am uitat
și încă ne căutăm
în ceilalți

stăm închiși
într-o seară de topaz
sărut pe ascuns vântul
care a răcorit umezeala ochilor tăi
iar tu te învelești cu deșertul
și viața e ca un film de godard
cu bărbați etern tineri, pletoși, femei suple-caramel
rochii de tafta
întorci capul și-n gând spui bonjour tristesse

fotografie arsă