Revederea ne așteaptă,
Eu mă tot încarc de tine,
Noaptea bate la fereastră,
Luna se uită la mine.

Șoapta inimii te strigă,
Ochii tăi parcă mă simt,
Din iertări demult uitate
Ai clădit un labirint
Unde inima pierdută
Stă timidă și tăcută.

Vorbele i-au fost furate
Ascunse-n plăceri mimate
Prin cuvinte aruncate
Din negura abisului
Spre uitarea visului.

Vis de dor și de minciună:
Când tu mă țineai de mână
Rămâneam doar eu cu tine
Pășind pe cărări străine
Ce duceau spre viitor
Și-ascundeau dureri de dor.

Stelele stăteau ascunse,
Îngropate-n cer departe,
Norii ne vegheau toți pașii
Cu misterul lor aparte.

Ploaia prevestea sfârșitul
Încercând să stingă focul
Ce, aprins ușor în grabă,
Urma să distrugă totul.

Iubirea-n piept încă se zbate
Simțind că tu ești tot departe.

Acum timpul e trecut
Luna nu mai are stare
Amintirea a durut
Sufletul vrea alinare.

Cenușa noastră s-a făcut
Oglindă de rai pierdut,
Unde inima mai speră,
Printre doruri, printre șoapte
Că veni reveni la noapte
Să-mi faci somnul mai ușor
Să nu mă mai frâng de dor.