Lună de toamnă
Ceru-i cenușiu
Norii lacrimi scurg
Pe pământ ajung.

Vântul suflă tare
Frig este acum
Geamurile-s spălate
De ploaia ce-n ele bate.

Trecătorii merg grăbiți
Sunt bine înfofoliți
Sub umbrele se feresc
De ploile ce nu mai contenesc.

Umezeala de pătrunde
De ai reumatism
El îți dă de veste
Că frig îți este.

Nu vezi nici un câine
Sau vreo pasărea
S-au ascuns bine
De vremea cea rea.

Zilele ploioase
Nu se mai sfârșesc
Norii să se ducă
La alții să plângă.

Soarele s-apară
Să strălucească iară
Dar nu mai are putere
Căldura lui piere.