Fără urme de tăgadă, viața e un dar suprem,
O zestre ancestrală cu importanță primordială,
Un mănunchi de daruri sfinte în care noi credem,
Ce ne poartă prin lumină, dincolo de școală.

Omenia, bunătatea, dăruirea fără de hotar,
Puterea de-a iubi curat, necondiționat sub Soare,
Toleranța pentru semeni pe-al iertării sfânt altar,
Și compasiunea mare ce aduce o salvare.

Eu nu judec lumea la rece, prin sentințe de granit,
Ci trec totul prin filtrul rațiunii mele sfinte,
Caut circumstanțe calde pentru cel ce a greșit,
Și soluții de redresare, cu slova fierbinte.

Nu pun pe nimeni la zid cu aspră judecată,
Căci știu că-n orice suflet sunt și bune, și sunt rele,
Fiecare om merită o șansă nestemată,
Să fie înțeles și iubit sub sori și stele.

Sunt creator, inovator în turnul din Berceni,
Un salvator ce-mparte bucurie și iertare,
Și las acest poem pentru bunii-pământeni,
O diademă sfântă, de veșnică splendoare.