Serafimi decăzuți

Împăturiți în alb,
Pe pânze scrobite de soare,
Sorbeam în doi țesut imaculat
Aroma căldurii solare.

Din noi cădeau, tipărind,
Din trupuri secate de ape,
Din guri descleștate de fapte,
Cuvinte — fragile păcate.

Trăiam împreună, serai,
Rămași nostalgie a șoaptei.
Am fost, cu mult prea cuminți,
Dar prezenți, iubiți dintr-un rai.