Fără titlu

N-am mai scris febril ca înainte,
pisica nu-mi mai stă cuminte
și nici măcar pătrunse gheare
din carne nu mai vreau desprinde.
Înțelege...
Am rămas, rămas fără cuvinte.

Privind de sus în jos,
O lună cuib își face în orbită,
Ora-i suspendată-n os,
Degeaba, inspirația este topită.

Apoi arunc în dimineață
poemul ce îmi face greață
și încep din nou a scrie
o ultimă, discretă poezie.

Un alt vers, o altă strofă,
pe jos rămâne doar o proză
Bulgări transformați în gheață,
formez un iceberg...
plutind... lipsit de viață.
Și-mi spun:
„Termină... nu mai scrie!”