e vremea să acopăr, pământul
gol din sufletul tău, femeie
care ai jurat cu degetul pe cer
cu poezie aspră, cu alaiul acesta de moaşte
cu timpul gras şi pufos
şi ochiul de apă va fi martorul tău
la căderea zilei în oglindă
împlinind, spre celălalt
copacul din care am fost tăiaţi
****