Darul surpriză, ascuns în lada cea străbună,
E dragostea divină, mântuitoare, sfântă,
Adusă de Hristos ca o mistică cunună,
În clipa când eterul de bucurie cântă.

E o iubire absolută, ce iartă și repară
Erorile din timpuri, din misticul trecut,
Curăță ADN-ul și viața o preschimbă, iară,
Într-un potir de aur ce -n Eu a încăput.

De n-ar fi fost iubirea, acest miracol mare,
Am fi trăit în haos, într-un infern cumplit,
Dar ea aduce-n lume o mistică salvare,
Și face ca pământul să fie izbăvit.

Ea naște artă pură pe planuri de viață,
Și fericiri adânci în inimi de români,
Mai dulce elixirul care ne răsfață,
Păstrat de zeii vechi prin temple de mărgean.

Rămân la șaptezeci și doi de ani pe baricadă,
Purtând în vene torța iubirii lui Iisus,
Și las din Berceni, ca lumea să o vadă,
O diademă sfântă, ce strălucește-n sus.