Pe masă,
telefonul ținea
un singur cuvânt:

Vin.

Nu l-am trimis.

Pe scaun
era o mănușă mică.

Rece la degete.
Caldă în palmă.

Am vrut să spun
un nume.

Nu-l știam.

Mai târziu,
din buzunarul hainei
a căzut o rețetă.

Numele meu.

17 octombrie 2047.

Am pus-o peste bonul
de dimineață.

Pe bon:

27 septembrie 2026.

Seara, sub telefon:
o cheie.

Dinții ei
erau tociți.

Pe etichetă:
o adresă
și 4B.

Am întors-o în palmă.

Am trimis:

Vin.

Telefonul a vibrat.

Te aștept.

Scaunul era gol.

Pe masă,
bonul rămăsese singur.

Cheia
era tot acolo.

Dimineața
am mers la adresa
de pe etichetă.

Am urcat patru etaje.

Am mers pe coridor
de două ori.

Am păstrat cheia.

Etajul patru
se termină la 4A.