În lada cu zestre străbună, ancestrală,
Păstrăm o scânteie de cosmic mărgean,
Un foc sacru ce vine ca o lege egală,
Să schimbe lutul într-un mistic ocean.

E energia Kundalini, în coccis așezată,
Un șarpe de lumină, ascuns și divin,
Ce-așteaptă prin rugă și minte curată
Să urce spre Ceruri, în mod cel mai senin.

Să spargă pe rând cele șapte mari porți,
Ce au vedere largă spre mistic-eter,
Să lase în urmă a umbrelor morți
Și să ne trezească cu fața spre Cer.

Prin ele privesc spre întreaga Natură,
Spre Tatăl Creator și întregul Univers,
O viziune înaltă, serafică, pură,
Ce curge acum prin misticul meu vers.

Primit-am forțe proaspete în marea mea zi,
La șaptezeci și doi de ani, o ființă solară,
Și împletesc din Berceni și prin nopți târzii,
Diademe de lumină pentru țara mea rară.