Pleoapa zilei s-a deschis,
Viața noastră pare-un vis.
Vis pe malul lacului,
La marginea timpului,
Genunea nimicului.

Soare, mare, frățioare!
Fă-mi din viață sărbătoare.
Ține-mă pe lac, afară,
Sufletul să nu mă doară.

Fă-mă să prind și-un baboi
Și scapă-mă de nevoi,
Bine viețuim noi doi.

În oglinda apei line,
Haina verii se desface,
Codrul argintat suspină
În dantele de mătase.

Prindem timpul în cascade,
În plase cu ochiuri mari,
Însă clipa lin se pierde
Printre anii tot mai rari.

Și când seara o să cearnă
Ceața rece și rebelă,
Vara va pleca spre iarnă
Ca o barcă-n acuarelă.

Piere soarele-n clipire,
Peste unde-nsângerate,
Lăsând verii amintire
Ape vii și înghețate.