Când taci și strângi în suflet suspine și venin,
Te limitezi la umbre și uiți de cer senin,
Devii un sclav al firii, un condamnat la greu,
Ce rătăcește-n noapte, departe de Dumnezeu.

Dar când deschizi fereastra comunicării sfinte,
Și lași să curgă liber tezaurul din minte,
Barierele se sfarmă, iar răni se vor rări,
Cuvântul tămăduitor aduce vindecări.

Apar atunci în viață beneficii uriașe
Tristețile din suflet devin neputincioase,
Se nasc punți de lumină în tot ce-i omenesc,
Iar mintea și cu spiritul în pace înfloresc.