Fără iertare, viața e un pământ uscat,
Un lanț de compromisuri în care ești legat,
O zbatere continuă în mărunte disperări,
O supraviețuire în mări de întrebări.

Iertarea-i dinamismul ce rupe acest blestem,
E vocea Creatorului pe care o iubesc o chem,
Ea dăruiește corpului o nouă sănătate,
Și-alungă definitiv resentimentele toate.

Când ierți, te naști a doua oară din propria cenușă,
Iar fericirea sfântă îți bate iar la ușă,
Evoluezi spre stele, pe flăcări de cristal,
Și părăsești pe veci destinul tău banal.