Sunt beat.
De fericire? Da ori ba?
Un pic? Deloc?
Doar de la vinul sec și rece, vechi, alb, roziu, ba negru (ups!) băut, cam mult, direct din poloboc.

Sunt beat?
O, da, mă cânt, în gând, uimit de cât de bun, de brav, de superman am devenit, îmi cresc aripi și păru-n cap s-a îndesit.

Sunt beat?
O, nu, sunt cel mai treaz bețiv dintre vecinii mei, dacă mă pui să număr, număr clar, corect, decis, fără greșeală, pân' la trei, apoi, firesc, ca orice bun, extrem de bun înotător, m-arunc în ciorba de potroace, burtă ori, indolent, spontan, în chiar butoiul plin cu varză din pridvor.

Sunt beat?
O, da, strănut cu fulgi de gâscă împănată la cuptor, cartofii copți, fierbinți, mă înconjoară tandru, mistic și mujdeiul mă alintă-n urma lor,
fața de masă îmi zâmbește alb, lăptos, în timp ce furculița-ncearcă, inutil, candid, să mă repună-n farfurie, de pe jos.

Siunt bieat.