În satul Marca, timpul stă pe loc,
Iar tata împarte pâinea și altarul,
În palme aspre poartă sfânt un foc,
Iar mama-mpletește pe război tot harul.

N-au fost diplome scrise pe mătase,
Ci doar o rânduială din strămoși,
Un fir de lână în lumini sfioase
Și pași de prunc prin zori victorioși.

Din matca lor, o fată a pornit,
Să caute-n mii de cărți nescrisa lege,
Un spirit liber, dornic, nesfârșit,
Ce-n marea de cuvinte se-nțelege.

Nu școala lumii dă adevărata pasă
Ci voia ce din tată-n fiu coboară,
Când zdruncini frica și te-ntorci acasă,
Purtând în suflet zestre milenară.