Eu aveam timp


— Coborâți?
— Dacă mă lăsați!

Autobuzul pufnea la bordură.

— Mai în spate!

Eu aveam timp.

La muncă intram peste câteva ore.
Ziare găseam și la prânz.

Trăgeam aerul dimineții în piept.
Îmi spăla fața
ca apa rece de la robinet.

Mă strecuram printre oameni
de parcă eram aerul
produs de zarva orașului.

La chioșc, vânzătorul
desprindea ziarul din teanc.

Îl desfăceam din mers.

Mirosul tiparului proaspăt.
Un titlu. Altul.
Întorceam pagina.

Un autobuz trecea aproape.
Curentul îmi ridica foile.

Le coboram cu palma.

La semafor
citeam cât încăpea într-un roșu.

Verde.

Puneam degetul între pagini,
împătuream ziarul
și traversam.

Dincolo,
îl desfăceam iar.