Am adormit pe bancă iar,
cuprins de frunze milenare...
Aleea-i goală, tot e van
și visele mi se destramă...

Pașii mi s-au oprit din plâns,
călcam prin tina mea de vise...
Ce veșted trup de amintiri,
prea biologic, prea divin?!

Era înnorat... o ceață
printre ale mele lacrimi,
vedeam, umbrit de amalgam,
franjuri de plaje decupate.

Un călător ferice-n van
am fost o umbră fără soare,
ce-n zborul clipelor plana...

Tonouri încleiate ram
fotografii și frunze-n carte.