Regina pe Lună

Mi-a fost frică de peste zece ani de Lună,
Luna aceea mare coborâtă pe pământ în furtună,
Ca să aflu că era Luna plină-n Vărsător și cu mine una
A devenit, și eu atâta timp Prințesă, Regina pe Lună...

Frica omoară mintea, frica de șerpi a unui cal, și se anină
Țurțuri înghețați în cratere și nisip din deșert, reînviu senină,
Am luat locul pielii de șarpe, am simțit dinții de nebună,
Nu uit că-s Leoaică, și că acum războaie se poartă, și Luna

E singura care-mi eliberează emoțiile îngropate de vii,
Zâmbesc din nou natural, și pare că scriu iar poezii,
Sfidez conflictele din mine, deși sunt sute, între generații,
Copil fiind, eram dansatoare, dar ei mă asociau cu degenerații...

Pe Marte să rămână scorpionii, berbecii și toți zevzecii,
Mie mi-a ajuns, să ajung să cânt despre cum dau înapoi racii,
Iar Venus în Rac ar sfâșia inima oricărui Vărsător, dar astea-s impresii,
Nu mai dau doi bani pe horoscop, eu controlez cu mintea aștrii...

N-am vrut și n-am cerut niciodată un război pentru mine,
Dar copilăria mea pierdută, frântă-n prea multă genune,
Își cere dreptul la exprimare, așa cum nu contează the fortune,
Și vrăjitorul cel rău câștigă, deși n-are conștiință, și oare ce-ar spune

Dacă ar ști că doi nebuni, rege și regină, amândoi, pe Lună
Au jurat să-i distrugă vrăjile cu melodiile una câte una,
Ce să se mai întâmple când în mijlocul party-ului regina
Fuge pe Lună să-și aștepte regele, și-ncepe furtuna...