În fiecare om locuiește o casă.

La început pleacă oamenii.
Apoi se sting luminile.

În unele case se sting becurile.
În altele se sting oamenii.

Când eram copil, iarna venea prin țevi.
Acum vine prin amintiri.

Lumina poate fi schimbată.
Timpul nu.

Și poate de aceea, în fiecare om rămâne o fereastră aprinsă,
privind spre cine nu se mai întoarce.