am aşteptat dintotdeauna, cu îngăduinţă
împărţind, apă din apropierea mea
femeia cu braţul de lemne în mâini
am desenat o mulţime de ochi sub capacul de sticlă
să nu mai cred, în strălucirea din iulie
cârpită cu petice pătrate
prea multe paseri tulburate, numindu-se lume
Doamne
prea multe figurine de piatră lunară
şi războiul pe care l-ai iscat poartă, în ochi
peste toţi ai mei, îţi pune la îndoială onestitatea
curg lacrimi, din icoana mamei înflorită galben
un gât de fier sus ţine lumea ta
chipul magului deşirat
am aşteptat dinspre tine un schimb de cuvinte
pentru o mână de sare
am aşteptat de la tine jocuri, florale
din care să ne hrănim toate nopţile, păstrate
dincolo de cortină, până să ne murim în braţe
străin, clopote de sevă se preling
către ultima umbră
în care tu agonizezi, de friguri, Doamne
pe cer asini, ce poartă în spinare piane
răsărit violet, mobilat cu icoane
aproape de noi, melci uriaşi mătură muntele
gândului ascuns
în aşteptarea semnului divin
visând la pâinea regelui _la tine vin_
tron binecuvântat, din ierburi dulci
în codru lesne frunze cad ades
te du, iubeşte ce-ai ales
********