Viața mea a fost o
lacrimă pe care am
încercat s-o prind în cuvinte.
Pământul este o lacrimă
rătăcitoare în univers.
Universul este o lacrimă
scăpată din pleoapa
lui Dumnezeu.
Jumătate este o lacrimă
de bucurie,
jumătate este o lacrimă
a durerii.
Iar timpul este lacrima de gheață
scursă pe obrazul nemuririi,
lăsând în urmă pașii noștri
ce urcă, în tăcere, treptele.
La final, când cartea se va închide,
vom înțelege că am fost și noi
doar o lacrimă în ochii veșniciei,
scrisă cu stele pe o pagină de dor.