Stăteam adânc gândindu-mă la timp,
Și zilele zburau ca păsările –
Stăteam singură, îngândurată... era liniște...
Și ceasul bocănea cu al său timp.

Stăteam galbenă, sprijinită de pierdutul timp,
Înlemnită de timp, îmi făceam o cruce –
Stăteam singură așteptând...ultima răsuflare...
Și momentele mi se scurgeau în timp.