Pătratul de pe obraz
Care devine cerc când râzi,
În el, cuprins de paranteze,
Zâmbetul tău ajunge gând
De care mă îndrăgostesc
Ca un cer de pământ.

Pentru aceasta,
Atunci când îți privesc
În forme geometrice existența,
Simt liniile tale-n care crești
Că-mi poartă prezența.

Și, în romb, triunghiuri, hexagoane,
Cum un pescar care visează pești
Unde înoată din nesfârșit eonii,
Arunc matematic să îți prind
Ideea maternă din adâncul
În care mi te oglindești.