Simt că respir prin poezie
și ce bine-i!
Ce aer proaspăt și ușor,
ce bucurie...
Simt cum mă-nalț, cum zbor,
cum râde libertatea
ce era întemnițață-n mine
c-a ajuns la lumină, în sfârșit!
M-am regăsit în versuri albe
și-apoi le-am dat culoare,
luând penița și așternând agale
pe hârtie fărâme, doar, din tot ce simt
și tot ce cred și tot ce sunt,
pictându-le, pe toate, rând pe rând,
emoții, sentimente, gânduri și trăire,
în metafore subtile.