Pe masa de lemn, sub o singură stea,
Un maestru transcrie ce cerul voia,
Penița zgârie pergamentul curat,
În nopți de asceză și studiu înalt.

Leonardo măsoară cu cercuri de foc,
Proporția sfântă ce nu e un joc,
În timp ce în piatră, sub lovituri de daltă,
Michelangelo simte o lume ce saltă.

O, William, tu prinț al cuvântului viu,
Ai studiat omul în nopți de târziu,
I-ai smuls din abisuri și măști, și coroane,
Să-i pui mântuirea în sfinte icoane.

Nu-i trudă uscată în foaia ce plânge,
Ci e un canal unde cerul se strânge,
Prin studiu și trudă, celula de sus,
Își lasă pe pământ mărturia de spus.