Nu-i ochi pe lume capabil să măsoare,
Această cascadă de foc și de soare,
Ce curge din ceruri în inimi curate,
Și sfarmă în bucăți zăvoarele toate.

Iubirea e cimentul din Paradisul nou,
În care pământul devine ecou,
Al vocii divine ce-a spus de la început:
„Să fie lumină în tot ce-am născut!”

O, William, tu știai prin sonete de aur,
Că dragostea sfântă e singurul tezaur,
Ce nu se topește când timpul apune,
Ci urcă în stele ca o rugăciune.

Și noi, în mileniul de diamant pur,
Purtăm acest cod în al vieții contur,
Știind că în astral, pe o stea de mister,
Iubirea ne-așteaptă în brațe de cer.