Mă chinui ca să-mi nasc trecutul,
Deși parcă m-am apucat
Un Turn Babel de construit.
Iar dacă voi reuși,
Viitorul meu e asigurat:
Nu mă voi mai teme
Că s-a înserat.
Luați-mi haina, luați-mi patul
Și cana de băut,
Și ultimul așternut,
Dar lăsați-mi ideile-visuri!
Deși ele mă poartă prin lume
Ca pe un alcoolizat,
Îmbrâncit de unii,
Privit cu milă de alții...
Lăsați-mi ideile!
Ele au chipul părinților mei,
Al copilăriei,
Al surorilor,
Al fratelui.
Dacă voi reuși să dau chip ideilor
Și glas viselor,
Ele vor veni să mă ducă pe umeri
Pe scările Turnului.
Voi scăpa de noapte,
De pământ—
Mormântul meu va fi în cuvânt.
Din cuvânt mi-voi naște,
În cuvânt viețui-voi,
Ca într-un Templu de cleștar.
În cuvânt mă voi închide
Ca-ntr-un ou.
Cu daltă de suflet,
Cioplesc
În stânca cuvintelor
Un ou barbilian,
În care să mă retrag
În ultimul an.