Un loc cu suflete din zeu,
sub semnul prigonirii
din lumea omenirii,
Un loc cu-n singur dumnezeu.

Și sunt case, sunt orașe,
dar țesute-n energii
animate zici că-s vii;
Șerpuite izvorașe.

Cu podoabe minunate:
minerale aurii
și cristale argintii,
În corole îmbinate.

Și nuanțe de albastru,
peisaje vineții
și cu lacuri străvezii,
Ce se află-n mare astru.

Și se văd în depărtare
Niște ochi ce-s arămii.
El adună gânduri mii,
Se scufundă-ntr-o visare.

Păru-i galben ca un soare,
pielea-n note pământii,
buze aspre, rozalii;
Stă suflat în prag de-o boare.