Se rup fonemele din poezie,
În curcubeu se scutură arginți,
E roua doar o iudă rozalie,
Mă strânge rima vieții între sfinți.

Se naste-n frunze moarte o vioară,
Pe ape curg mătănii de cuvânt,
Un timp îmi leagă zilele cu sfoară
Și-n vene-mi gâlgâie rugini de cânt.

Se sting pixelii din privirea mută,
Oxizi aleargă-n circuite vii,
Mai am în cuarț doar o bătaie-acută
Și-un sânge-ngălbenit în colivii.