Mă uit în oglindă și mă întreb cine sunt,
De ce port atâtea măști și nu spun ce simt,
Ascund adevărul în fiecare cuvânt,
Și joc un rol pe care nu-l mai mint.

Zâmbesc pentru lume, dar sufletu-i tăcut,
Mă pierd printre vorbe ce nu le-am crezut,
Alerg după vise ce nu-mi aparțin,
Și uit că în mine există un destin.

Cine sunt eu dincolo de aparențe?
Un om cu regrete, cu mii de dorințe,
Un suflet ce caută propriul răspuns,
Un strigăt ce-n sine rămâne ascuns.

În ziua când masca o voi arunca,
Voi învăța iar să pot respira,
Căci nu-i o rușine să fii diferit,
Ci să trăiești o viață ce nu ți-ai dorit.