ştii, mi-aş fi dorit să nu te fi întâlnit niciodată
pentru că mă doare să te văd, aşa
hălăduind printre umbre vineţii
dar uneori e nevoie să laşi în urmă
nişte greşeli
e nevoie să te ierţi
şi la rândul tău să fii iertat(ă) de celălalt
iar din toate acele umilinţe ar putea creşte un dor
când vrei să rezolvi ceva ce nu vorbeşte despre noi
ai grijă să nu-ţi pierzi sufletul
doar mulţumindu-te cu o victorie goală
(aici toată lumea pierde)
rămâi în visul cu ochi deschişi, doar fii acolo
ştiu suficient despre laptele tău prins în capcane de miere
miere de salcâm
ştiu multe despre sufletul tău care nu a fost trădat
pentru că de aici te învăluie o rugăciune şi coacerea
şi o renaştere în josul muntelui
atât de departe de drumul oamenilor, îmbrăcaţi în straie de duminică
plăţile au început de la o vreme şi vor fi duse la capăt
chiar şi dincolo de cortină
fiecare "prieten căzut" va primi ce a pus în univers
iar cei buni dar puţini îşi vor rămâne aproape
şi eu cred în această curgere
în magia acestei rugăciuni, ridicată lângă curcubeu
***