Când noaptea coboară din stele o umbră de zale,
Peste pământul ce-așteaptă o rază din zori,
O singură șoaptă deschide poteci prin cristale
Și leagă în taină destine-n suflet și flori.

Tu nu ești singur în lumea de umbre și șoapte,
Căci marea din pieptul tău bate în ritm infinit,
E valul ce naște lumini în adâncuri de noapte
Și-aleargă spre țărmul de unde ai fost zămislit.

Iar timpul își cerne rugina pe aripi de stele,
Și curge ca-n vis o poveste cu iz de izvor,
Nu pierde secunde, ci leagă din clipele grele
O punte de raze spre cerul curat și ușor.

Atunci prin Credință se-aprinde în inimi o rază,
Iubirea coboară în șoapte din cerul divin,
Ea vindecă rana și gândul cel trist îl veghează,
Schimbând orice lacrimă-n zâmbet curat și senin.

Suntem libertate și duh într-o sfântă lucrare,
Când zborul din suflet nu poate fi oprit de pământ,
O dâră de ceară ce lasă în cer o cărare
Și umple eternul de pace, de har și cuvânt.