Un tăun ascuns în iarbă,
Simțind mirosul de vacă,
Bâzâia zburând spre soare,
Cu gândul la vânătoare.
Și s-a lăsat deodată,
Pe o vacă abia culcată,
Care în fugă incizată,
Speriată de a lui faptă,
Biciuia cu coada-n spate,
Să-l azvârle în altă parte.
Cum tăunul e chiar pe gât,
Coada nu e lungă, atât
Dar oricum nu a scăpat
Alt necaz l-a încercat.
Lovit iar de ghinion,
Un bâzoi ca un avion.
Negru și cu ochii verzi,
Te ia frica dacă-l vezi,
Coborât cu mult avânt,
L-a trântit de pământ.

Vaca mugind îngrozită,
De bâzoi adânc rănită,
Flutura mereu din coarne,
Sărind în sus să-l răstoarne.
Însă, totul în zadar
Bâzoiul nu avea habar.
Cum au băgat vaca în boală
Un tăune și un bâzoi în răfuiala.
Dar se întâmplă tot mereu:
Sunt muște mari și au tupeu!