am fost născut dintr-un inel zgâriat
dintr-un veac de pace
dintr-un metal curgător, de nesomn
din imaginea tulbure a unui templu grec
dintr-un inel cu piatră neagră
dintr-o dimineață cu unghii
bine așezat între două spirale simetrice
deasupra mea constelații, insinuate boreal
ascundeau, o dată cu grija, flori de mină
am dat să mă ridic, proptit în mâini
să-mi pot vedea steaua călăuzitoare, printre strâmtori
atras de peisaje nepământene, tatuate
pe degetele unei femei
strecurată în pat să mă iscodească
ea îmi ștergea pielea fină a feței, până ce devenea lucioasă
femeia aceea, îmi căuta în cerul gurii șir nesfârșit de trepte
degetele îi pocneau ușor când îmi striveau de tâmple
fluturele unui amurg, destrămat în parfumuri
de rodie necunoscută
apoi am crescut, dintr-odată, cioplind o cruce de lemn
dintr-un cântec fără cuvinte
și m-am făcut om, în stare să cuprind în cercuri mai largi
conturul unei șoapte, pleoapa coborâtă în litera întoarsă
apoi te-am iubit, dintr-odată
pur și simplu între sine și apa ta adâncă
țineai în palme o buburuză, să pot fi al tău
îmi tatuam pe inelar melcul umed al umbrei
mirosind a lămâie
****