Cât lumea tace

Poate ți se pare ciudat,
însă am decis să fiu lângă mine
când am nevoie de îmbrățișare,
de înțelegere, de autenticitate,
de căldură sufletească.

Ca o petală lângă o altă petală.

Și nu. Nu este trist.
Este un gest înțelept.

Este un sprijin real și cinstit.
Fără prejudecăți și din toată inima.

Acum, când cocorii țipă în albastru dumnezeiește,
când toamna, în rochie de foc,
este o amazoană blândă,

m-am regăsit.
Cuibul inimii mele e în mine.

Și taci.
Să nu îmi stingi lumina.