dacă nimic nu are neapărat un sens fix,
dacă lucrurile nu se întâmplă cu un motiv,
dacă tot ce avem este confirmation bias și outcome bias,
dacă și coincidențele sunt doar chestiile pe care le observăm
și interesele comune sunt dictate de algoritmi,
atunci de ce un cer albastru-roz cu nori dintr-o vale între dealuri
pe un fundal muzical aleatoriu
mă poate face să plâng după un scenariu de viitor pe care poate nici nu-l vreau, dar poate nici nu o să-l trăiesc.

chiar nu știu... răspunsurile nu există.
știu doar că sunt în mașină cu tine
s-a făcut întuneric, au trecut deja multe ore pe drum.
teoretic știm încotro mergem, practic încă nu am ajuns.

12 octombrie 2026