mi-ar fi plăcut să citim împreună aceeași carte
am fi așezat-o pe genunchi, ca și cum am fi legănat un copil

am fi hrănit-o din timpul nostru, i-am fi dat să bea
din liniștea noastră sau din ce-ar fi vrut ea să soarbă
poate fiere, curaj, aduceri-aminte

și ne-am fi balansat amândoi în lumea asta străină
până când unuia i s-ar fi făcut teamă că va cădea

eu, una, sunt obișnuită cu răul de înălțime
dar aș fi fost acolo, cu tine, pe pernă
și te-aș fi prins de mâini, de picioare
cu riscul de a-ți fi rupt vreo amintire
dar te-aș fi eliberat din lumea necuvântătoarelor

vezi tu, aici a fost greșeala:
să ne pună naiba să fim totuna cu ele

dar, până la urmă, ne-am fi scos unul pe celălalt
din înveliș, din cămașă sau cum s-o fi chemând masa asta caldă

mi-ar fi plăcut să citim împreună aceeași carte
am fi râs, am fi plâns la unison, ca doi gemeni în burta mamei

mă gândesc că mai e vreme, ar fi bine s-o facem și pe-asta
nu cred că ne-a scăpat nimic când vine vorba de dragoste