Durerea plantată în tălpi
greu se scoate,
limita de fericire e activă,
ca un abonament
la soare sau la ploaie.

Vorbesc atâtea limbaje
și nu e niciunul pe care
măcar eu să-l pot înțelege.

Abandonat în necuvinte,
sărăcit în har,
mă agăț de Dumnezeu
și Îi cer să fie acolo
unde eu nu am putut fi.