Visasem că mi-au înflorit
Cuvintele,
Atunci m-am spălat de teamă
Și am reapărut iar între voi,
Ca un luptător în arenă
Pe care cei mai mulți
Îl credeau mort.
Și nimeni nu putea să
Mă mai rănească,
Așa că mă aplaudau
Și cei care mă huiduiseră;
Soarele mi se cuibărise în toți
Porii.

Dar fui trezit de o voce:
— Iar ai adormit pe treptele gloriei,
Gloabă bătrână!

Și-am înțeles cum visul se destramă,
Când cade rece-argintul din decor,
Sunt doar un clovn pierdut în marea dramă,
Cu sufletul sub mantia de dor.

Se-nchide-n noapte templul de rugină,
Iar pașii mei pe lespezi lasă dâre,
Spălând cu lacrimi a lor sfântă vină,
Să sângerez lumini, ca să-i îndure.

Dar dincolo de porțile de gheață,
Când spectatorii vor pleca acasă,
Voi preschimba suspinele în viață
Și-un circ de stele-n suflet vrea să iasă.