Dați voie cârtiței să-și cânte
Cântul de adormit copiii!

Să îi învețe să umble pe sub pământ,
Prin carnea lor până când își vor aminti
Despre întunericul unde adormeau
La sânul ei când orbi visau
Întunecați ce va să fie.

Caii! Nu, nu pe ei, ci copitele lor,
Lăsați-le să lovească pământul sub care
Cârtițe mame încântă spre a adormi
Cu țâța-n gură în ritmul alergării
Pui sub câmpii pline de soare!

Cântecul ce-l ascultă numai orbii
Orbiți de întuneric și nu de lumină
Din care cresc ca umbre aripi
De corbi plutind peste tină.

Ecourile lui interioare
În ritmul fugii cailor pe care
Pe sub pământ îl cântă puilor
Spre a îi învăța să zboare
Prin întuneric ca zmeii
Ce le cresc în carne
Cârtițe viitoare.